Astăzi s-au împlinit 36 de ani de la lansarea Proclamaţiei de la Timişoara, documentul simbolic prin care societatea civilă timişoreană cerea, la începutul anilor ’90, o desprindere clară de trecutul comunist şi construirea unei democraţii autentice în România.
Alcătuit din 13 puncte, documentul a fost citit public la 11 martie 1990, din balconul Operei din Timişoara, loc devenit simbol al Revoluţiei din Decembrie 1989.
Proclamaţia a fost redactată în contextul tensiunilor politice din perioada de după căderea regimului comunist şi anunţa că idealurile Revoluţiei ar fi fost trădate.
Autorii documentului susţineau că schimbarea începută în decembrie 1989 trebuie să continue pe cale democratică şi paşnică, pentru a asigura o transformare reală a societăţii româneşti.
Cel mai cunoscut punct al documentului este Punctul 8, care propunea interzicerea prin lege electorală, timp de trei legislaturi, a dreptului de a candida la funcţii publice pentru foştii activişti comunişti şi pentru foştii ofiţeri ai Securităţii.
În acelaşi punct, se afirma că „Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism”, idee care a devenit una dintre temele centrale ale dezbaterii publice din acea perioadă.
