Ziua de 21 decembrie a rămas în memoria colectivă drept clipa în care Bucureștiul a urmat exemplul Timișoarei și a spus „Nu”. Convocat de urgență pentru a liniști spiritele, mitingul din Piața Palatului a devenit bumerangul care a lovit regimul comunist: discursul lui Ceaușescu a fost întrerupt de un strigăt de revoltă spontan, transformând centrul orașului într-un câmp de luptă pentru libertate.
În urmă cu 36 de ani, Bucureștiul înceta să mai fie „orașul tăcerii”. Ceea ce Nicolae Ceaușescu plănuise a fi o demonstrație de forță și control s-a transformat, în doar câteva minute, în actul final al regimului comunist din România. De la balconul Comitetului Central și până la baricada de la Intercontinental, 21 decembrie a fost ziua în care poporul și-a luat istoria înapoi.
Mitingul eșuat al lui Ceaușescu. Momentul unic în care s-a rupt „liniștea”
La ora 12:00, în Piața Palatului (astăzi Piața Revoluției), peste 100.000 de oameni erau adunați din fabrici și uzine pentru un miting „popular” de susținere a regimului. Obiectivul: condamnarea „elementelor huliganice” de la Timișoara.
Însă, la scurt timp după ce Nicolae Ceaușescu și-a început discursul, s-a produs neprevăzutul. Un zgomot puternic, urmat de o panică bruscă, a făcut mulțimea să tresară. În loc de uralele obișnuite, din spatele pieței s-au auzit primele huiduieli și primele strigăte de „Timișoara!”.
Imaginea dictatorului cu gura căscată, râmând „înghețat” în timp ce Elena Ceaușescu îi șoptea „Alo, alo, Nicolae, stai liniștit!”, a fost transmisă în direct la televiziune timp de câteva secunde înainte ca emisia să fie întreruptă. În acel moment, mitul invincibilității lui Ceaușescu a dispărut.
De la miting la revoltă. Centrul Capitalei devine teatru de război
După spargerea mitingului, mii de oameni au refuzat să plece acasă. S-au regrupat în zona Universității, la Piața Romană și la Unirii. Sloganurile s-au transformat rapid în , „Jos dictatorul!”, „Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!” sau „Armata e cu noi!”
Bucureștiul nu mai era o masă amorfă de manevră, ci o forță revoluționară. În jurul orei 15:00, primele blindate, trupele de la scutieri și efectivele MapN au început să apară pe străzi. Primele victime au căzut în zona Sălii Dalles, unde s-a deschis focul asupra manifestanților.
Baricada de la Intercontinental – simbolul rezistenței
Punctul culminant al nopții de 21 decembrie a fost Baricada de la Hotel Intercontinental. Tinerii, studenții și muncitorii au ridicat o barieră fragilă din mese de metal, scaune, lăzi și chiar un camion, încercând să blocheze accesul tancurilor spre inima protestului.
Sub lumina slabă a stâlpilor de iluminat, mii de oameni au îngenuncheat și au spus „Tatăl Nostru”, un gest de sfidare toatlă a unui regim ateu până în măduva oaselor.
După miezul nopții, s-a dat ordinul de „curățare” a pieței. Baricada a fost spulberată de tancuri, iar forțele de ordine (Miliția, Securitatea și Armata) au tras direct în mulțime.
Bilanțul negru a numărat zeci de morți, sute de răniți și peste 800 de persoane arestate și duse la închisoarea Jilava, unde au fost bătute și torturate.
Moștenirea unei zile sângeroase
Deși la ora 3:00 dimineața centrul Bucureștiului era spălat cu furtunurile de pompieri pentru a șterge urmele de sânge, regimul nu mai putea ascunde adevărul. Jertfa celor de la baricadă a fost scânteia care a făcut ca, în dimineața de 22 decembrie, toate marile fabrici din București să intre în grevă și să mărșăluiască spre centru.
