Depopularea satelor și lipsa forței de muncă din mediul rural scot la iveală o problemă tot mai vizibilă: dispariția unor meserii tradiționale. Printre acestea se numără și cea de gropar, o ocupație esențială pentru comunitățile locale, dar tot mai greu de practicat.
În multe comune din țară, autoritățile întâmpină dificultăți în găsirea persoanelor dispuse să lucreze în cimitire. Munca este solicitantă fizic, presupune efort susținut și rezistență, iar interesul tinerilor pentru această activitate este aproape inexistent.
Situația este evidentă și în comuna Lopătari din județul Buzău, unde, în anumite cazuri, săparea gropilor se face cu buldoexcavatorul, acolo unde terenul permite.
„Când avem decese fără aparținători, se ocupă primăria. În rest, mai există câte cineva în fiecare sat, dar sunt din ce în ce mai puțini și mai puțin dispuși. Cei care făceau această muncă acum 20 de ani au îmbătrânit, iar tinerii au plecat.
Unde se poate, folosim buldoexcavatorul, iar în cazuri sociale apelăm la beneficiarii de ajutoare”, a declarat primarul comunei Lopătari, Claudiu Constantin, pentru Agerpres.
Primarii explică lipsa forței de muncă prin declinul demografic accentuat. Natalitatea este scăzută, iar migrația către orașe sau în străinătate a golit satele de tineri.
Aceeași problemă se regăsește și în comuna Odăile. „Demografic, am scăzut foarte mult. Se nasc câțiva copii pe an, dar numărul înmormântărilor este de până la zece ori mai mare. Nu mai vine nimic din urmă.
Rămân doar casele. Tinerii sunt puțini, unii au probleme de sănătate, alții nu vor să participe, deși există și oameni care mai ajută”, a declarat primarul Cristache Tache Grama.
Fenomenul scoate în evidență o realitate dureroasă pentru mediul rural: fără tineri și fără forță de muncă, chiar și activitățile de bază devin greu de realizat. Dispariția meseriei de gropar este doar un exemplu al efectelor depopulării și îmbătrânirii satelor românești.
