Costurile pentru încălzirea locuințelor în acestă lună vor fi duble, din cauza defecțiunilor majore din sistemul de termoficare și a episodului de ger din perioada 12 – 15 ianuarie, avertizează Asociația Energia Inteligentă (AEI).
„În ianuarie 2026 nu am descoperit că iarna poate fi rece. Am descoperit, din nou, că statul român este fragil exact acolo unde ar trebui să fie solid: în infrastructura de bază. Gerul dintre 12 şi 15 ianuarie nu a produs criză. A scos-o la suprafaţă. Când reţeaua de termoficare a cedat, nu a cedat ‘din cauza vremii’, ci din cauza anilor de amânări, improvizaţii şi minciuni administrative. Conducte vechi, pierderi uriaşe, investiţii cosmetice şi zero plan de rezervă (…) În acel moment, statul a făcut ceea ce face de fiecare dată: s-a retras.
A lăsat cetăţeanul să se descurce singur. Fără căldură, fără explicaţii clare, fără despăgubiri automate. Singura soluţie sigură a fost încălzirea electrică, cea mai scumpă şi mai ineficientă variantă pentru gospodării. Rezultatul a fost imediat: sumele care se vor plăti pentru căldură vor fi duble. La factura lunară de circa 400 lei pentru încălzirea unui apartament cu două camere în Bucureşti se vor adăuga şi costurile cu energia electrică consumată de oameni pentru a se încălzi (circa 250 kWh consum de energie electrică în plus), respectiv creşterea facturii de energie electrică cu circa 400 de lei. Cost dublu, nu pentru confort, ci pentru supravieţuire”, a afirmat Dumitru Chisăliţă, preşedinte AEI.
Facturi duble pentru încălzire
În acest context, costurile pentru încălzire în luna ianuarie 2026 ar putea fi mai mult decât duble, avertizează specialiştii AEI, citați de Agerpres.
„Oamenii trebuie să se aştepte la costuri mai mult decât duble pentru încălzire în luna ianuarie 2026. Urmează două săptămâni de temperaturi nocturne cu valori cuprinse între -6 şi -11 grade Celsius în Bucureşti, ceea ce va adăuga costuri pentru încălzirea românilor. Aceşti bani nu sunt o consecinţă inevitabilă a pieţei. Sunt costul direct al eşecului administraţiei. O taxă informală, dar perfect reală, percepută celor care au fost abandonaţi de serviciile publice”, menţionează asociaţia.
Conform AEI, pe 13 ianuarie, la ora 17:00, consumul de energie electrică a atins 9.119 MWh/h, fiind cel mai ridicat nivel din ultimii ani.
„Reacţia oficială a fost tipică: ‘consum prea mare’, ‘presiune pe sistem’. Nicio vorbă despre cauză. Nicio asumare. De parcă milioane de oameni ar fi decis simultan să testeze limitele reţelei, nu să-şi încălzească locuinţele îngheţate. Acest consum record este prezentat ca o anomalie, dar realitatea este mai incomodă: el este cu doar 5% sub media din 1989, într-o Românie care atunci consuma cu 74% mai mult la nivel de an. Diferenţa este fundamentală. Atunci consumam pentru industrie. Astăzi consumăm pentru a nu îngheţa. Nu progres, ci regres”, se mai precizează în document.
Structura producţiei din acel vârf de consum „spune mai multe decât orice discurs politic”.
„Hidroenergia a asigurat 27% din necesar, fiind principalul pilon de stabilitate. Exact acea hidroenergie demonizată ani la rând în dezbateri superficiale, în care barajele sunt tratate ca un rău absolut, iar realismul energetic este ignorat. Fără hidro, România ar fi fost complet dependentă de importuri scumpe şi incerte. Importurile au fost cea de-a doua sursă de consum şi au ajuns la 23%. Acesta nu este un semn de ‘integrare europeană’, ci de vulnerabilitate strategică. În vârf de consum, energia nu se cumpără ieftin şi nici sigur.
Se cumpără scump, sub presiune, iar nota de plată ajunge tot la populaţie, fie prin facturi, fie prin inflaţie. Cea mai mare ipocrizie este că, în timp ce cetăţenii plătesc aceste costuri, discursul public rămâne blocat între sloganuri verzi şi tăceri convenabile. Tranziţia energetică este invocată, dar infrastructura reală este ignorată. Se vorbeşte despre idealuri, dar se evită deciziile grele: modernizarea termoficării, investiţiile serioase în capacităţi stabile, asumarea costurilor politice. Aceasta nu a fost o criză naturală. A fost o criză administrativă”, se mai precizează în comunicat.
Conform AEI, „un stat care nu poate asigura căldură iarna nu e un stat aflat în tranziţie, ci un stat care cedează funcţional. Iarna viitoare va veni din nou. Ţevile vor fi la fel de vechi. Discursurile, la fel de goale. Întrebarea nu este dacă se va repeta. Întrebarea este cât timp vom continua să plătim pentru un stat care nu livrează, dar facturează fără greş”, susţin reprezentanţii asociaţiei.
